Biserica de lemn Sf. Voievozi, poziție LMI 331, cod VN-II-m-B-06552, sat Vetrești, comuna Nistorești, datare: sec. XVIII
Dacă biserica din Mătăcina ne-a fost într-un oarecare fel poarta prin care am intrat în Vrancea arhaică, ajunşi în satul Vetreşti, ne aflăm în inima provinciei istorice, în care timpul a avut mereu răbdare cu oamenii şi cu lucrurile care-l înconjoară pe om. Dintotdeauna, biserica a fost locul sacru, în jurul căruia s-a format vatra satului şi a marcat existenţa comunităţii, de la naştere până la moarte.
Biserica „Sfinţii Voievozi” din Vetreşti, comuna Nistorești, este o construcţie originală prin formă, fiind prima biserică din lucrarea noastră, în care spaţiul este împărţit în formă de cruce, cu latura de nord egală cu cea de sud şi latura de est egală cu cea de vest. Altminteri biserica se înscrie în stilul bisericilor de lemn din Vrancea istorică a sfârşitului veacului XVIII, prin tehnica folosită la îmbinarea bârnelor, prin elementele de construcţie, prin adosarea unui pridvor pe partea de sud şi utilizarea simbolurilor, respectiv brâul median – funia care simbolizează infinitul lui Brâncuşi - a încheierii bârnelor cu omniprezenta „coadă de rândunică” şi a retezării bârnelor în trepte la capete.
Fiind împărţit în proporţii aproape echilibrate, privit de sus, lăcaşul pare o cruce perfectă. De aceea, constructorii au întins braţele Crucii ca un balansoar, lăsând în cumpănă pronaosul şi Altarul, naosul fiind prins între absidele celor două străni, având un spaţiu generos.
Şi ferestrele urmează această planimetrie, definind prin intersectarea axelor celor patru deschizături o cruce, având două ferestre pe cele două abside (nord-sud) şi câte una pe latura de este a Altarului şi pe latura de vest a pronaosului.
Partea de est a Altarului cu cinci laturi este uşor retrasă, în raport cu pronaosul care se închide pe latura de vest cu trei mari laturi şi este căptuşit cu scândură. Pereții naosului sunt acoperiți cu icoane de stiluri diferite, iar catapeteazma este pictată în două registre generoase, sub care tronează cele 4 icoane împărăteşti şi picturile de pe uşile împărătești. Pereţii interiori sunt placaţi cu scânduri dispuse în plan vertical, ca şi bolţile.
Modernitatea şi-a pus amprenta asupra ferestrelor, cele vechi fiind înlocuite în secolul trecut cu ferestre ţărăneşti, prinse în tocuri simple, fără ornamentele pe care le-am întâlnit la bisericile din Angheleşti şi Străoane de Sus, de exemplu.
Interesantă este maniera în care constructorii au gândit aşezarea catapetezmei şi a peretelui dintre naos şi pronaos, la o distanţă egală faţă de laturile extreme ale pronaosului şi Altarului. Din acest punct de vedere, credem că biserica „Sfinţii Voievozi” este o reuşită de excepţie a meşterilor populari vrânceni, fiind din punct de vedere al organizării şi împărţirii spaţiului liturgic una din cele mai originale biserici de lemn din Vrancea. Această dispunere cu totul particulară a spaţiului liturgic a dus la amenajarea deasupra celor două abside a două bolţi, aşa cum nu am mai întâlnit până acum la bisericile de lemn.
După cum se prezintă la interior, se pare că pridvorul a fost adăugat mai târziu, din aceleaşi raţiuni practice ca şi la celelalte biserici de lemn, anume o mai bună protejare a intrării bisericii, a uşii de la intrare, a credincioşilor, de vânt, ploaie şi omăt. Deşi astăzi acesta se prezintă închis, placat cu scândură dispusă vertical, iniţial a fost deschis, martori fiind stâlpii de susţinere care încă se mai văd sub scânduri.
Dacă acest lăcaş va intra într-o zi în Programul Naţional de Restaurare, vom avea şansa, prin înlăturarea scândurilor, să descoperim un elegant pridvor şi chiar inscripţii pe frontonul acestuia, ca la biserica din Mătăcina.
Deasupra pridvorului se ridică un turn clopotniţă, astăzi nefuncţional, amintind de turnul clopotniţă al bisericilor „Sfântul Nicolae” din Nistoreşti şi „Sfântul Nicolae” din Prisaca. Acoperişul este în patru ape, cu învelitoare din şindrilă, ca şi la turnul clopotniţă. Două cruci fixate pe laturile de vest şi est în partea superioară a acoperişului dau o notă de nobleţe, ducându-ne cu gândul la acoperişurile din ţiglă ale bisericilor din Ardeal.
Turnul clopotniță a fost din păcate placat într-un mod brutal la exterior cu scândură ca la Păuleşti, iar dantelăria din lemn este ascunsă privitorilor, lăsând o impresie mai puțin plăcută. Înlăturarea scândurilor care plachează pridvorul şi turnul clopotniţă va reda splendoarea de altădată acestui lăcaş, umbrit de intervenţia neprofesionistă, luminând faţa unei biserici care plânge cu baticul strâns în barbă ca bătrânele care-şi aşteptau feciorii de la oaste, şi nu mai veneau niciodată. Din acest punct de vedere, biserica din Vetreşti face parte din bisericile de lemn mutilate de intervenţia omului modern, fără reperele unui trecut pe care nu-l cunoaşte şi-l ignoră.
Importanta arhitectonică a bisericii şi valoarea pe care o reprezintă pentru tradiția cioplitorilor în lemn din acest colț de Românie sunt argumente suficiente pentru readucerea la starea inițială a pridvorului şi a turnului clopotniţă, mai ales în contextul în care biserica este una din cele douăsprezece lăcaşuri de lemn reprezentative pentru istoria religioasă şi arta lemnului din Vrancea ultimei jumătăţi de mileniu.
În afara arhitecturii originale, biserica din Vetrești adăposteşte o inestimabilă colecţie de icoane pictate pe lespezi de piatră, într-un stil care aminteşte pictura naivă, dar expresivă şi în culori vii şi pastelate.
Eliminarea puzderiei de cabluri electrice care inundă bisericile de lemn, inclusiv cea din Vetreşti, ca şi consolele de prost gust de pe acoperiş, precum şi vechile sobe inestetice şi adoptarea unor mijloace moderne de încălzit şi iluminat, pot reda frumuseţea acestor bijuterii ţărăneşti, în care, pe lângă elementele tradiţionale locale s-au aciuit stiluri venite de peste munți şi de la sud de Milcov.
Numai înlăturând coroanele mortuare multicolore de pe pereţii lăcaşelor, ştergarele pestriţe din epoci revolute, buchetele din flori de plastic din anii comunismului, covoarele turceşti din anii 90, chinezăriile din ultimii ani şi candelele aduse de „italienii” plecaţi la muncă, vom putea reda aspectul iniţial acestor monumente fundamentale ale artei populare româneşti şi vom scoate pentru totdeauna kitschul din aceste temple ale sufletului Ţării Vrancei.
Sistemul informaţional geografic (GIS) pentru protecţia patrimoniului cultural naţional imobil (arheologie si monumente Istorice), instituit prin Ordinul ministrului culturii nr. 2408/2005.