IA – numită ”cămașă răsucită” în județul Vrancea – era răspândită în secolele XIX și XX pe teritoriul localităților Ruginești, Tănăsoaia, Păunești, Câmpuri, Soveja, Vrâncioaia, Nistorești, Năruja, Paltin, Nereju, Bălești, Ciorăști, Măicănești, Movilița, Mera, Garoafa, Vidra, Bârsești. În prezent, localitățile în care se cos și se poartă ii sunt Focșani, Jitia, Soveja, Vidra, Nereju, Andreiașu de Jos, Bârsești, Voloșcani, Vintileasca.

În Vrancea, în perioada interbelică, se renunță la pânza de casă în favoarea pânzei crețe, iar pentru realizarea broderiilor (sec. XIX și începutul sec. XX) s-au folosit – alături de materiale precum bumbacul, lâna, mătasea de vierme – firul metalic, telul sau beteala și paietele, comercializate în prăvăliile sătești.
În ceea ce privește tipul de croială, în județul Vrancea se renunță încă de la începutul secolului al XX-lea la cămașa încrețită la gât, prinsă cu ”brezărău” (fir de in sau cânepă), în favoarea prinderii segmentelor de pânză aferente trupului cămășii și altițelor într-un guler.

Specific județului Vrancea a fost confecționarea cămășilor cu mâneca răsucită, unde croiul trupului și al altițelor este cel tipic, inovația stând în alcătuirea mânecii dintr-un triunghi de pânză – cu latura cea mai lungă de 1,80 - 2,80 m, rotit în jurul unui ax. Aceste piese dispar din uz în deceniul 3 al secolului trecut.

Arta cămășii cu altiță este păstrată în județul Vrancea prin comunități de revitalizare – șezătorile din Focșani, Jitia sau Soveja – care au preluat modul de învățare, rigoarea detaliilor și respectarea modelelor din zona Subcarpaților de Curbură.

Elaborarea documentului de înscriere a elementului de patrimoniu cultural „Arta cămășii cu altiță” în Inventarul național al elementelor vii de patrimoniu a fost realizată de experți din cadrul Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a Ministerului Culturii, în colaborare cu specialiști cercetători științifici, etnologi, teoreticieni de artă.

Studiul comparativ privind materiile prime, tipurile de croi, structura, decorul, ornamentele și cromatica s-a făcut spațial și temporal, iar cercetările zonelor etnografice de manifestare a cămășii cu altiță au atestat răspândirea acesteia în Moldova, Bucovina, Oltenia, Muntenia și sudul Transilvaniei și continuitatea artei cămășii cu altiță pe teritoriul României și în Moldova de peste Prut.

”Arta cămășii cu altiță”, ca element de identitate culturală și tehnicile de realizare a cămășii cu altiță sunt propuse pentru înscrierea pe Lista reprezentativă a elementelor de patrimoniu cultural imaterial a umanității UNESCO pentru sesiunea din martie 2021, în cadrul unui dosar multinațional România - Republica Moldova.

Institutul Național al Patrimoniului - https://patrimoniu.ro/.../camasa-altita/camasa-altita.pdf

Țărancă din Vrancea, Carol Popp de Szathmary, acuarelă pe hârtie, secția Arte Grafice, Muzeul Național de Artă al României.