Direcția Județeană pentru Cultură Vrancea a finalizat procedurile de expertizare a iconostasului și a jilțului arhieresc de la biserica „Sfinții Împărați” a fostei mănăstiri Mera pe care le-a propus spre clasare în patrimoniul mobil – categoria fond.

În urma expertizei realizate de către Mădălina Mirea, expert în bunuri cu semnificație artictică, s-a constatat faptul că ”iconostasul, sculptat în lemn de tei, ornamentat cu motive vegetale și florale este o piesă deosebit de valoroasă ce îmbogăţeşte decoraţia artistică a interiorului bisericii monument istoric”. Aceeaşi bogăţie de ornamente vegetale a iconostasului încadrează ramele şi medalioanele pictate ale icoanelor. În registrele superioare, panourile conțin medalioane ovale, pictate la origine. În registrul central icoanele sunt bine păstrate și permit datarea iconostasului în cea de-a doua jumătate a sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea.

În ceea ce privește jilțul arhieresc din biserică, acesta este sculptat tot în lemn de tei și prezintă o arhitectură bogat decorată cu motive ornamentale vegetale. În partea superioară jilțul are o piesă adăugată, cu panouri cu motive florale, cu terminație în formă de mitră episcopală. Jilțul arhieresc datează din perioada sec. XVIII – XIX.

În campaniile de identificare și expertizare a bunurilor culturale, întreprinse anual de către Direcția Județeană pentru Cultură Vrancea în perioada 2013-2019, au fost identificate și expertizate un număr de 76 de bunuri, fiind propuse spre clasare 47 dintre acestea. Până în prezent procedura de clasare a fost finalizată cu succes pentru 20 de bunuri, un bun fiind clasat în categoria Tezaur, iar 19 bunuri au fost clasate în categoria Fond a patrimoniului cultural.

Ansamblul Fostei Mănăstiri Mera, monument istoric cod LMI VN-II-a-A-06519 situat în sat/com. Mera se individualizează ca fiind unul din cele mai importante monumente istorice şi de arhitectură din judeţul Vrancea. Complexul arhitectural din Mera datează încă din secolul al XVII-lea, el aparținând inițial familiei boierului Moțoc. Între anii 1706-1707, fiul cel mai mare al lui Constantin Cantemir, anume Antioh, va ctitori un nou locaș monahal, pe locul celui vechi. Această mănăstire este singura ctitorie bisericească a familiei Cantemir. Undeva între anii 1739-1813, stăreția piere într-un incendiu. In anul 1800, părintele Arsenie, starețul mănăstirii, captează apa unui izvor, pe care o aduce în incinta mănăstirii, pe sub un turn fortificat. Afară, deasupra izvorului, el va zidi o clădire etajată. Cu puțin înainte de anul 1813, tot părintele Arsenie construiește stăreția, având două etaje. În anul 1882, biserica era avariată de cutremure, casele egumenești cu etaj erau părăginite, chiliile dărâmate, iar clopotnița din lemn, de deasupra porții, era căzută. Lucrările de restaurare a bisericii din incintă au fost făcute între anii 1974-1978, iar zidul de incintă al mănăstirii a fost restaurat parțial, între anii 1975-1977.

Datorită așezării acestei mănăstiri la hotarele dintre două țări surori, biserica centrală din Mănăstirea Mera prezintă o arhitectură tradițională moldovenească ce interferează cu elemente de construcție muntenești.

Zidul de incintă, puternic fortificat, păstrează si astăzi ferestrele înguste, special zidite pentru apărare și drumul străjii care se întinde de-a lungul zidurilor. În două dintre colțurile sale, zidul prezintă două turnuri puternice, zidite in formă hexagonală, cu două etaje. Pe fațada lor vestică, cele două turnuri prezintă câte două serii de ferestre de tragere, zidite pentru apărare. În celelalte două colțuri ale zidului înconjurător se află alte două turnuri, unul pătrat (nord-vest) si altul rotund (sud-vest).